Iubirea vrăjmaşilor

Isuse! Tu ai cerut de la noi, să iubim vrăjmaşii. Ba chiar ai cerut, să iubim MAI DEGRABĂ vrăjmaşii. Nu înţeleg, cum este posibil, ba chiar cum TREBUIE să iubim pe cei care nu sunt ai Tăi, ci după spusele Tale, sunt de la tatăl-diavol.

VOCEA: „Prietene! Cerinţa de iubire a vrăjmaşilor nu vizează să nu ai vrăjmaş, ci să fie de recunoscut, cine este cu adevărat altruist. Deci aceasta nu serveşte numai interesul vrăjmaşului, ci a tuturor.

Cum am spus? 'Dacă iubiţi doar pe aceia, care vă iubesc şi ei, atunci ce merite aveţi?' Tocmai adeverirea prezenţei Mele apare în acela, în care există iubirea de vrăjmaş.

Armata este o instituţie, unde se instruiesc în scopul învingerii, nimicirii vrăjmaşilor, pe aceia care au intrat în această instituţie. Cel care spune NU unei asemenea chemări, se găseşte faţă-n faţă cu aceia, care din oficiu sunt vrăjmaşii lui, deoarece în armată nu se recunoaşte libertatea conştiinţei. În realitate nici în biserici. Există totuşi diferenţe.

În biserici se întâmplă ca persoanele bisericeşti să nu recunoască ca aparținând de biserica lor pe acela, care se împotriveşte încăpățânat dorinţelor lor. Iar în armată pentru asemenea comportament eşti pedepsit.

Cei care pedepsesc nu întotdeauna sunt răi. În cele mai multe cazuri sunt laşi, câteodată sunt inconştienţi. Rezultatul este acelaşi. Pentru ei este insuportabil cel care contrazice lor.

Serviciul alternativ este doar o situaţie tolerată din partea laşilor şi celor răi. Din partea celor inconştienţi nu. Cei inconştienţi se gândesc că, - desigur şi mulţi răi – cu muncă de lămurire adecvată se pot determina pe oamenii conştiincioşi să pună ideea de învingere, de speriere sau de nimicire a vrăjmaşilor în locul iubirii de vrăjmaşi.

Asta de multe ori se reuşeşte din cauza că în soldatul-candidat interesul său de aproape este prezent mai strigător, decât interesul său mai îndepărtat.

Din partea Mea pot influenţa liberul arbitru doar prin faptul că enunţ: „Iubiţi mai degrabă vrăjmaşii!” restul este treaba voastră. Tuturor fac posibilă să citească din istorie, dacă nu vrea să citească din evanghelia Mea.

Vrăjmaşii Mei au spus: „Pe alţii i-a mântuit Pe sine nu poate să mântuiască” Aceasta poartă două neadevăruri. Nici pe alţii nu I-am mântuit în sensul în care nici pe Mine. Şi pe alţii Îi mântuiesc în sensul în care M-am mântuit în slava Tatălui Meu. Mântuirea mea am exprimat aşa: „ Nu trebuia oare, ca Mesia să pătimească acestea, şi să intre în slava Sa? /Luca 24;26/.”  (Vocea - 1/83)