Despre problema generaţiilor

Doamne! Dacă tot suntem aici. Te rog spune-ne părerea Ta despre acea problemă a generaţiilor, de care suferă fiecare societate!

VOCEA: „Prietene! Problema generaţiilor, deşi este generală, nu este necesară. Ceea ce este necesară, provine dintr-un singur izvor. Se numeşte IUBIRE. A iubi este necesară. A nu iubi nu este necesară. A iubi este necesară, deoarece aceasta este IZVORUL PRIMORDIAL. Negarea acestuia nu este necesară niciodată, deşi posibilitatea există de asemenea.

Este natural, că găndeşte altfel cel care are experienţă multă, decăt cel care are mai puţină. Dar din asta nu ar trebui să se nască tensiuni. Tensiunea derivată din aceasta are rădăcina din nechibzuinţă, şi este cănd din lipsa iubirii. Nechibzuinţa atunci cănd evocă lipsa de timp şi posibilitate aceia, care din această cauză nu pot ajunge la numitor comun. În asemenea situaţie lucrul depinde de ambii. Dacă cauza tensiunilor este lipsa iubirii, atunci în spatele lucrurilor stă frica la una din părţi.

Părintele şi copilul doar atunci pot ajunge la numitor comun în diferitele probleme legate de viaţă, dacă îşi acordă timp pentru a-şi înţelege unul pe celălalt, chiar dacă nu acceptă părerea unul altuia.

Cel care ştie să-şi formuleze în sinea lui, că celălalt de ce găndeşte aşa cum găndeşte, acela, chiar dacă nu aprobă, dar înţelege pe celălalt, indiferent de vărstă, şcolire, şi orice altceva.

Aşa este iubirea. De aprobat aprobă doar ceea ce consideră ca fiind bun şi pentru el. Dar înţelege, dacă cineva nu vede aşa cum vede el.

Acest comportament necesită învăţare. În general nu de la bătrăni se poate învăţa, ci de la copii. Ei sunt cei mai buni învăţăcei în ceea ce priveşte înţelegerea altora.” (Vocea - 1/67)