Despre preoţi

Doamne! Doi preoţi au fost aici la mine azi înainte de masă. Te întreb cu iubire, de ce nu am putut ajunge cu ei la numitor comun?

VOCEA: „Prietene! Cum îţi aduci aminte, am vorbit în tine, şi te-am rugat, să fii mai reţinut. Din păcate, căteodată Îţi vorbesc degeaba.

Dar nu ai stricat totul. Am reuşit să te influenţez într-atăt, încăt nu ai fost lipsit de iubire în mod expres, şi asta au înţeles nu numai datorită cărţilor primite, dar şi ca consecinţă a faptului că despre revelaţiile Mele ai ştiut să vorbeşti obiectiv.

Prietene! Cei mai mulţi preoţi bunăvoitori nu ştiu ce să facă cu preoţia lui. Mai încolo Îţi voi spune de ce cei mai mulţi, şi de ce nu am spus toţi. Dar mai întăi îţi răspund, ce fac aceşti preoţi care nu ştiu ce să facă cu preoţia lor.

Aceştia, precum în multe opere-drame personajul principal care, după ce a fost înjunghiat în inimă, mai căntă lung, şi ei încearcă să adune orice argument posibil şi imposibil în apărarea principiului autorităţii.

Cei care nu au argumente, aceia în general doar califică. Dar nu numai. Încearcă să formeze, ascunşi după o anumită putere, o asemenea poziţie defensivă /deşi pe ei nu-i atacă nimeni/, din care poziţie defensivă încearcă să răzbească unii pe alţii cu crezarea, ceea ce cu argument nu pot dovedi, pentru că nici nu se poate. Cu slăbiciunea lor încearcă să întărească unii pe alţii. Această slăbiciune este construirea pe principiul autorităţii.

Despre acest comportament trebuie să spun acelaşi lucru, ce am spus mai înainte despre acei stăruitori superstiţioşi ai tradiţiilor, îmbătrăniţi sufleteşte.

Cel care nu vrea să vadă, cel care nu vrea să se trezească, acela este capabil să nu vadă şi să nu se trezească. Dar nici orbirea, nici visarea nu sunt capabili să schimbe acele fapte, care adeveresc că devin din ce în ce mai rebut acele păreri şi comportamente, a căror purtători vor să decline prin ascunderea în spatele altora – văzănd propria lor viaţă sterilă – responsabilitatea asupra superiorilor.

Nu există viaţă umană normală fără responsabilitate. Nu este subterfugiu enunţul am făcut la poruncă. Am scris în inima fiecăruia ceea ce am gravat cu Moise PE TABLĂ DE PIATRĂ.

Doar aceia care iubesc să apuce partea uşoară a lucrurilor, doar aceia, care ar dori să nu existe tragerea la răspundere, doar aceia care se găndesc că şi acea neştiinţă este scutită de judecată, care ar fi fost posibil să fie eliminată, dacă respectivul şi-ar fi dorit, doar aceştia sunt care rezistă pănă la ultima suflare, - cum spuneai tu, deşi nu tu ai inventat, - pe lăngă îndulcirea zeroului. Doar aceia care aşteaptă de la puterea exterioară, şi nu din interior, de la Duhul Meu Sfănt – eventual la poruncă? - întoarcerea oamenilor spre Mine, doar acestora este importantă aşanumita autoritate obiectivă.

Şi ca aceasta să se schimbe în cineva, la fel nu poate să fie la poruncă. Este o chestiune de deschidere. Această deschidere nici nu poate fi moştenită, nici nu poate poate fi transmisă altuia. Aparţine de esenţa deciziei libere interioare.

Că lăngă ce şi împotriva a ce trebuie să luaţi decizie, vei mai auzi de foarte multe ori de la Mine cu ocazia acestei rugăciuni-dialog.

Nu toţi preoţii sunt aşa. Dar pot spune cu siguranţă, că acei preoţi, care judecă preoţii BOKOR fără să citească măcar KIO (prescurtare de la Căutaţi Împărăţia lui Dumnezeu – n.t.), aşa vă judecă, că nu se referă la Mine, ci la domnii aflaţi la putere în Biserica mea, care vor să vă determine prin glăsuirea cerinţei de unitate, ca să vorbiţi nu ascultănd conştiinţa voastră, ci conştiinţa lor, care nu aşteaptă de la voi argumente, ci credinţă în teoriile lor, aceşti preoţi desigur nu sunt nevinovaţi.

Dar sunt preoţi, la care este doar o chestiune de timp, şi vi se vor alătura. Nu pentru că îşi vor da seama, că nu au ce spune, ci pentru că îşi vor da seama că nu au dreptate. Nu au dreptate în judecarea faptului că de ce am venit printre voi. Îşi vor da seama că nu este voie să dejoci ceremonia în defavoarea comportamentului, şi nu este voie să neglijezi ceremonia în raport cu comportamentul. Aici sub ceremonie înţeleg un asemenea cadru de rugăciune, care într-adevăr este cadru pentru RUGĂCIUNE, şi nu cadru fără rugăciune. Iar sub rugăciune înţeleg cănd cineva îşi ridică sufletul la Mine.”  (Vocea - 1/68)